Ce este un număr compus? Definiție, exemple.

Definiția numerelor compuse.

Un număr compus este un întreg pozitiv care are cel puțin un divizor diferit de 1 și de numărul însuși.
Numerele pozitive întregi mai mari decât 1 care nu se divid decât cu ele însele și cu 1, se numesc numere prime.
Un număr compus este deci orice număr pozitiv mai mare decât 1, care nu este număr prim.

Conform definiției de mai sus, 1 nu poate fi număr compus; în același timp, 1 nu e considerat nici număr prim; așadar, lista numerelor compuse începe cu 4;
2 e divizibil doar cu 2 și cu 1, deci 2 e număr prim;
3 e divizibil doar cu 3 și cu 1, deci 3 e număr prim;
4 e divizibil cu 4, 2 și 1, deci 4 nu e număr prim, e număr compus; descompunerea lui în factori primi: 4 = 2; ²;
6 e divizibil cu 6, 3, 2 și 1, deci 6 nu e număr prim, e număr compus; descompunerea lui în factori primi: 6 = 2 × 3;
8 e divizibil cu 8, 4, 2 și 1, deci 8 nu e număr prim, e număr compus; descompunerea lui în factori primi: 8 = 2³;
9 e divizibil cu 9, 3, și 1, așadar 9 nu e număr prim, e număr compus; descompunerea lui în factori primi: 9 = 3²;
10 e divizibil cu 10, 5, 2 și 1, așadar 10 nu e număr prim, e număr compus; descompunerea lui în factori primi: 10 = 2 × 5;
12 e divizibil cu 12, 6, 4, 3, 2 și 1, așadar 12 nu e număr prim, e număr compus; descompunerea lui în factori primi: 12 = 2² × 3;