Metoda 1. Descompunerea numerelor întregi în factori primi:
Descompunerea în factori primi a unui număr înseamnă găsirea numerelor prime care înmulțite dau ca rezultat acel număr.
899 = 29 × 31;
899 nu e prim, e număr compus;
12 = 22 × 3;
12 nu e prim, e număr compus;
* Numerele pozitive întregi care nu se divid decât cu ele însele și cu 1, se numesc numere prime. Un număr prim are doar doi divizori: 1 și el însuși.
* Un număr compus e un întreg pozitiv care are cel puțin un divizor diferit de 1 și de numărul însuși.
Calculează cel mai mare divizor comun, cmmdc:
Se înmulțesc toți factorii primi comuni, la puterile cele mai mici.
DAR... Cele două numere nu au factori primi comuni.
cmmdc (899; 12) = 1
cmmdc (899; 12) = 1;
Numere coprime (prime între ele).
Metoda 2. Algoritmul lui Euclid:
Acest algoritm implică operația de împărțire și calcularea resturilor.
'a' și 'b' sunt cele două numere întregi pozitive, 'a' >= 'b'.
Împarte 'a' la 'b' și obține restul, 'r'.
Dacă 'r' = 0, STOP. 'b' = CMMDC al 'a' și 'b'.
Altfel: Înlocuiește ('a' cu 'b') și ('b' cu 'r'). Revino la pasul împărțirii, de mai sus.
Pasul 1. Împarte numărul mai mare la numărul mai mic:
899 : 12 = 74 + 11;
Pasul 2. Împarte numărul mai mic la restul operației de mai sus:
12 : 11 = 1 + 1;
Pasul 3. Împarte restul de la pasul 1 la restul de la pasul 2:
11 : 1 = 11 + 0;
La acest moment, restul e zero, ne oprim:
1 e numărul căutat, ultimul rest diferit de zero.
Acesta e cel mai mare divizor comun.
Cel mai mare divizor comun:
cmmdc (899; 12) = 1
De ce răspunsul este un divizor al valorilor inițiale 'a' și 'b'?
Notă: 'a' : 'b' = 'q' + 'r' este echivalent cu ecuația: 'a' = 'q' × 'b' + 'r', unde 'q' este câtul operației.
Când valoarea finală a lui 'r' = 0, valoarea finală a lui 'b' este un divizor al valorii finale a lui 'a', deoarece 'a' = 'q' × 'b' + 0.
Mergi înapoi prin pașii anteriori și analizează fiecare ecuație, 'a' = 'q' × 'b' + 'r', și observă că la fiecare pas, valoarea finală a lui 'b' este un divizor al fiecărei valori a lui 'r' și a fiecărei valori a lui 'b' și, prin urmare, este un divizor al fiecărei valori a lui 'a'. Deci ultima valoare a lui 'b', care este ultimul rest diferit de zero, este un divizor al valorilor inițiale ale 'a' și 'b'.
De ce e răspunsul egal cu CMMDC?
Ne uităm la toate ecuațiile: 'a' = 'q' × 'b' + 'r'. După cum am văzut mai sus, valoarea finală a lui 'b' este un divizor al tuturor valorilor 'a', 'b' și 'r'.
Prin urmare, valoarea finală a lui 'b' trebuie să fie, de asemenea, un divizor al ultimei valori a lui 'r', cea care e diferită de zero. Iar valoarea finală a 'b' nu poate fi mai mare decât această ultima valoare a lui 'r'. Însă valoarea finală a lui 'b' e egală cu acea ultimă valoare a lui 'r', prin urmare valoarea finală a lui 'b' e cel mai mare divizor al valorilor inițiale ale lui ('a' și 'b'). Și prin definiție se numește cel mai mare divizor comun al numerelor.
cmmdc (899; 12) = 1;
numere coprime (prime între ele).
Răspuns final:
Cel mai mare divizor comun
cmmdc (899; 12) = 1;
Numere coprime (prime între ele).
Numerele nu au factori primi comuni.
De ce avem nevoie de cel mai mare divizor comun?
Când știm cel mai mare divizor comun, CMMDC, al numărătorului și numitorului unei fracții, devine mai ușor să o simplificăm la forma echivalentă cea mai simplă, ireductibilă.
Mai multe operații de acest fel: